Feeds:
Articole
Comentarii

„… învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.” (Matei 11:29)

Blândețea este opusul folosirii forței, iar smerenia este opusul încercării de a te scoate în evidență. Nouă ne este atât de „natural” să reacționăm când suntem loviți într-un fel sau altul, să dăm o palmă când suntem pălmuiți, să ne răzbunăm într-un fel sau în altul… Pe de altă parte, simțim că dacă nu suntem în centrul atenției parcă nu existăm, nu avem nici o valoare… Dacă ne uităm în jurul nostru, motivația agitației oamenilor nu se află în grija pentru mâine, ci în aceste dorințe de a demonstra celuilalt că nu suntem mai prejos și a face cumva să ajung pe scena la care se uită cei din jurul meu… Dacă am scoate toate activitățile care au ca motivație răzbunarea și egocentrismul am avea o viață mult mai liniștită… Am avea odihnă pentru sufletele noastre…

Sexul premarital

Am găsit în Newsweek un articol de două ori surprinzător. Anna Quindlen în „Let’s talk about sex” (Să vorbim despre sex) scrie despre atitudinea societății americane cu privire la sexul premarital. Ca adventist, este uimitor să citești că până și Congresul american sprijinește educația pro-abstinență în defavoarea „sexului protejat”. Și o face cu alocarea unei sume de 1,5 miliarde de dolari.

Dar, cum spuneam, sunt două lucruri uimitoare. Al doilea e că diferite studii arată că abordarea pro-abstinență are și minusuri. Primul ar fi că nu dă rezultate… adică numărul raporturilor sexuale ale celor care au participat la ore pro-abstinență nu diferă de a celor care n-au participat la astfel de ore. În al doilea rând, ele pot fi chiar contraproductive: tinerii care aud că nici o metodă de contracepție  nu e 100% sigură, tind să neglijeze aceste metode. 

Problema e, de fapt, spune autoarea, una simplă: plăcerea:))

Și închei aici referirea la articol până nu încep să miros a plagiator:) 

Citind articolul mi-am adus aminte de ce am auzit în urmă cu câțiva ani: într-o biserică erau și persoane care gustaseră și din „libertatea sexuală”.  Iar unul din liderii bisericii, exasperat, își sfătuia auditoriul ca dacă tot nu se pocăiesc de păcatul acesta cel puțin să se protejeze…. Dacă n-ar fi trist ar fi hazliu…

Mă întreb care este realitatea între tinerii adventiști din România… Nu am date, așa că nu pot comenta… Cât despre educarea lor, mi-e teamă de două abordări greșite: prima constă în autoamăgirea că alor noștri nu li se poate întâmpla așa ceva, iar a doua având la bază o pudoare mai mult sau mai puțin justificabilă… În ambele situații, educația ar fi sublimă, dacă n-ar lipsi cu desăvârșire…