„… învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.” (Matei 11:29)
Blândețea este opusul folosirii forței, iar smerenia este opusul încercării de a te scoate în evidență. Nouă ne este atât de „natural” să reacționăm când suntem loviți într-un fel sau altul, să dăm o palmă când suntem pălmuiți, să ne răzbunăm într-un fel sau în altul… Pe de altă parte, simțim că dacă nu suntem în centrul atenției parcă nu existăm, nu avem nici o valoare… Dacă ne uităm în jurul nostru, motivația agitației oamenilor nu se află în grija pentru mâine, ci în aceste dorințe de a demonstra celuilalt că nu suntem mai prejos și a face cumva să ajung pe scena la care se uită cei din jurul meu… Dacă am scoate toate activitățile care au ca motivație răzbunarea și egocentrismul am avea o viață mult mai liniștită… Am avea odihnă pentru sufletele noastre…
adevar graiesti, sau altfel spus ” motivația agitației oamenilor nu se află în grija pentru mâine” ci pentru grija de MINE. nu m-am gandit la asta. incanta sa vad ca scri din nou. bless
frumos joc de cuvinte… diferența este un „â”… mersi pentru comentariu:)
Trupul gol
Mă regăsesc pe nisipul rece şi strig cu putere să vină cineva să ma elibereze de carapacea Negrului Stăpân.
Sunt o perlă şi-mi doresc libertatea pe care am avut-o odinioară. Cine ar putea să mă elibereze? Dacă totul era pustiu, nici marea nu a îndrăznit să se apropie.
Stând în tăcere şi tremurând de frig, simt cum sunt lovită şi aruncată din acel loc. Nu ştiam ce se întâmplă dincolo de carapace şi cine a putut să mişte forţa Negrului Stapân. Şimţeam că pamântul a rămas în urmă, ceva – nu ştiam ce – mă ridica, mă înălţa. Dar, deodată, carapacea care mă ţinea închisă, s-a deschis! Stând într-un colţ, îmi era teamă să privesc, mă gândeam că voi fi răpită de un alt demon. Dar, nu s-a întâmplat aşa. Deschizând ochii, în faţa mea stătea imaginea unui trup gol. M-am întrebat în sinea mea: Un trup gol şi fără suflet? Este posibil aşa ceva? Raspunsul nu mi l-am putut da, avea însă puterea de a cerceta şi de a-l ajuta. Trupul m-a aşezat în palmă cu atâta grijă şi cu o dorinţă nebună de a mă cunoaşte. Eram buimacă, nu mai ştiam ce este bine şi ce este rău. Din palma lui am ajuns în acel gol. Golul m-a înconjurat şi mi-a arătat fiecare trăire a acestui trup şi dorinţa lui de a se căi şi de a fi mântuit. Plângeam şi zâmbeam în acelaşi timp, iar sufletul îmi spunea că nu sunt o perlă oarecare, ci o perla a Luminii.
Într-adevăr, eram o perlă verde, o perlă a credinţei şi a luminii. Din acel moment am fost martora renaşterii. Trupul gol a fost umplut cu un suflet binecuvântat.
-”Am fost egoist toata viata mea,nu in teorie,ci in practica”.
-”Un egoist este acel care se incapataneaza sa-ti vorbeasca despre el cand tu mori de pofta sa ii vorbesti despre tine”.
-”Cand omul se priveste mult pe sine,ajunge sa nu stie care ii este fata si care ii este masca”.
EGOISMUL ne impinge catre pacat…
Si daca am ajuns iar aici as vrea sa va intreb ceva poate faceti un blog despre subiect…:ce parere aveti despre muzica necrestina? este pacat sau nu? Zilele astea am gasit o multime de site-uri care vorbesc despre asta
Mary, mulțumesc pentru citatele foarte interesante despre egoism…
Cu privire la cererea ta, cât pot de repede voi scrie un articol despre muzica necreștină… Sunt prins cu câteva proiecte mai urgente și cu o Karinuță de 6 săptămâni care are nevoie cam constantă de atenție… Ținem legătura!