Ieri a apărut și în presa din România știrea despre dorința a doi dintre cei mai cunoscuți atei din lume de a-l vedea pe Papa Benedict al XVI-lea arestat de îndată ce pune piciorul pe pământ britanic.
Primul lucru care m-a mirat a fost unul care nu ține de subiectul știrii ci de felul în care sunt prezentați cei doi inițiatori în unele publicații românești. Dacă ținem cont că Richard Dawkins este, probabil, cel mai proeminent ateist în viață, iar Cristopher Hitchens este și el unul dintre „părinții” Noului Ateism, titluri ca „Doi britanici atei cer arestarea Papei” (România liberă) și „Un britanic vrea să îl aresteze pe Papa Benedict” (antena3.ro) te duc cu gândul la niște „Faur Isaia” britanici cu suferințe psihice mai mult sau mai puțin elucidate. Titlurile sunt mai incitante, dar afectează prestigiul celor care le aleg.
Cu privire la ideea de a-l aresta pe Papă, ea se înscrie în stilul „dawkins”-ian. Noul Ateism nu este o luare de poziție care se mulțumește cu acordarea libertății de a nu crede în Dumnezeu… Din contră, pornește de la ideea că religia nu trebuie să fie tolerată ci anihilată pe toate căile posibile. Așadar, inițiativa este în concordanță cu agenda ateistă, scandalul care zguduie Biserica Catolică fiind doar o altă ocazie de a puncta în bătălia împotriva religiei.
Evenimentul zilei are o prezentare echilibrată a subiectului în discuție, și anume acuzația conform căreia actualul Papă s-a opus caterisirii unui tânăr preot pedofil. Acuzatorii susțin că fostul cardinal Ratzinger a pus interesul bisericii deasupra grijii față de victime, în timp ce apărătorii vorbesc despre importanța înțelegerii contextului. Indiferent dacă acuzația este reală sau exagerată, subiectul în sine este unul interesant și provocator: biserica trebuie să creeze în ochii publicului o imagine bună despre sine sau, mai degrabă, o imagine realistă?
Și, în încheiere, o nedumerire personală. Sunt câteva săptămâni bune, chiar luni, de când tema pedofiliei în rândurile preoților catolici continuă să fie un subiect important al presei internaționale. În tot acest timp n-am dat peste vreun articol care să analizeze legătura dintre această atitudine sexuală deviantă și inumană și practica celibatului în rândul clerului catolic. Chiar nu există nici o legătură? Întreb asta pentru că practica celibatului și altele cu o îndoielnică origine biblică sunt folosite de „noii” ateiști ca arme de atac împotriva creștinismului și religiei în general…
