Am găsit în Newsweek un articol de două ori surprinzător. Anna Quindlen în „Let’s talk about sex” (Să vorbim despre sex) scrie despre atitudinea societății americane cu privire la sexul premarital. Ca adventist, este uimitor să citești că până și Congresul american sprijinește educația pro-abstinență în defavoarea „sexului protejat”. Și o face cu alocarea unei sume de 1,5 miliarde de dolari.

Dar, cum spuneam, sunt două lucruri uimitoare. Al doilea e că diferite studii arată că abordarea pro-abstinență are și minusuri. Primul ar fi că nu dă rezultate… adică numărul raporturilor sexuale ale celor care au participat la ore pro-abstinență nu diferă de a celor care n-au participat la astfel de ore. În al doilea rând, ele pot fi chiar contraproductive: tinerii care aud că nici o metodă de contracepție  nu e 100% sigură, tind să neglijeze aceste metode.

Problema e, de fapt, spune autoarea, una simplă: plăcerea:))

Și închei aici referirea la articol până nu încep să miros a plagiator:)

Citind articolul mi-am adus aminte de ce am auzit în urmă cu câțiva ani: într-o biserică erau și persoane care gustaseră și din „libertatea sexuală”.  Iar unul din liderii bisericii, exasperat, își sfătuia auditoriul ca dacă tot nu se pocăiesc de păcatul acesta cel puțin să se protejeze…. Dacă n-ar fi trist ar fi hazliu…

Mă întreb care este realitatea între tinerii adventiști din România… Nu am date, așa că nu pot comenta… Cât despre educarea lor, mi-e teamă de două abordări greșite: prima constă în autoamăgirea că alor noștri nu li se poate întâmpla așa ceva, iar a doua având la bază o pudoare mai mult sau mai puțin justificabilă… În ambele situații, educația ar fi sublimă, dacă n-ar lipsi cu desăvârșire…